Pe scurt, despre prevenția în boli cardiovasculare

Statisticile ne spun că prima cauza de deces a românilor este, din păcate, reprezentată de bolile cardiovasculare. Aproximativ 60% din decesele din România sunt cauzate de aceste boli, ceea ce depășeste cu mult numărul de persoane care își pierd viața din cauza bolilor canceroase, de exemplu.

Spre deosebire de cancer, unde, în general, putem face mai puțin, în afecțiunile cardiovasculare însă, dacă bolnavii ar conştientiza riscurile hipertensiunii arteriale, ale fumatului, sedentarismului, alimentației nesănătoase și obezității și ar încerca să le combată, aceste date statistice ar putea fi schimbate în mare parte.

Medicamente care tratează efecte și nu cauze nu-și au însă sensul, mai ales dacă vorbim de obezitate și de pacienți care trebuie să slăbească.

Personal, din munca de fiecare zi de la patul bolnavului, m-am convins de mulți ani că hrana este o armă extrem de puternică împotriva bolilor metabolice și cardiovasculare. Armă care este prea puțin folosită, pentru că obisnuința este a doua natură și oamenii nu sunt dispuși să își schimbe obișnuințele alimentare.

Această experiență acumulată cu bolnavi cardiopatici, în aproape 40 de ani de spital, am transpus-o în câteva sfaturi și principii alimentare legate de hrană, care în timp, au primit de la bolnavi și colegi numele de Dieta Cerin.

Eu nu sunt însă un nutriționist… Iar acest text NU este chiar o dietă în sensul strict al cuvântului; este mai curând o analiză a felului în care funcționează “carburatorul” nostru – numit metabolism, câteva date legate de istoricul hranei noastre pe aceasta planetă, și, în consecință sfaturi privind alimentația sănătoasă, după convingerile mele.

Acest text a fost scris din considerente practice, și anume lipsa de timp ca să pot aborda și problema hranei la consultații. Abordez acest subiect, dar timpul este întotdeauna limitat și am constatat că, atunci când oamenii citesc acest text înainte de consultație, dialogul pe aceasta temă devine mult mai fluid și mai productiv, iar obiectivul de schimbare a hranei se realizează ceva mai ușor.

Obișnuiesc să spun uneori că efortul de schimbare a hranei este extrem de mare și să îl compar cu efortul de schimbare a religiei. Vă dați seama că nimeni nu își schimbă religia după o discuție de 30 de minute cu altcineva, fie el cel mai fantastic medic sau nutriționist.

Această rezistență în schimbarea hranei exprimă, însă fenomenul de dependență de hrana pe care o consumăm cronic, dependență generată de tipul de floră intestinală pe care îl cultivăm, în timp, în interiorul tubului digestiv. Este un fenomen extrem de complex, care începe să fie din ce în ce mai mult studiat în ultima vreme. Nu ar fi de mirare să aflăm peste un deceniu că obezitatea și multe boli metabolice sunt, de fapt, niște “infecții specifice ale tubului nostru digestiv” cu microorganisme specifice, care ne-au transformat, metaforic, în sclavii lor care consumă mereu acel aliment care este substratul de dezvoltare pentru această floră specifică.

Chiar dacă astăzi nu este încă suficient demonstrat, gândiți-vă la acest aspect atunci când vreți să scăpați de o obișnuință alimentară nesănătoasă și nu puteți să o faceți.

Textul acesta și adevărul conținut în el a fost verificat în practica de spital de nenumărate ori pe bolnavi gravi, uneori fără speranță, mai ales când boala acestora implica operația pe cord deschis. Am avut, în acest fel ocazia să mă conving atât eu, cât și colegii mei, dar și bolnavii și familiile lor, de forța incontestabilă și incredibilă a schimbării hranei.

Aș spune că, metaforic vorbind, farmacia cea mai eficientă NU este aceea pe care o știm la colțul străzii, ci este, mai curând, aceea din farfuria din care mâncăm!

Trebuie să vă reamintesc însă că nu există nici cea mai mică noutate în aceste sfaturi: e suficient să ne întoarcem în timp la Hipocrate, considerat astăzi părintele medicinei, care, în urmă cu 2300 de ani spunea exact același lucru:

“Lasă mâncarea să-ți fie medicament și medicamentul mâncare.”

Dieta Cerin este, in fond un (alt) stil de viață pe care l-am adoptat de mai mulți ani de zile și eu, în mod trepatat, văzând efectele asupra mea și a bolnavilor, îl recomand cu convingere inclusiv celor care sunt sănătoși și nu suferă de boli cardiovasculare. Mai ales atunci când nu mai suntem chiar tineri și am trecut de jumătatea vieții.

Sintetizând principiile, este de subliniat că aceasta „dietă” recomandă strict 3 mese pe zi. Nu se mai recomandă gustările dintre mese, însă! Pentru ca acestea descarcă automat insulină care produce depozitarea hranei (glucozei, de fapt) și astfel determină foamea. Cu cât avem mai multă insulină în sânge, zilnic, cu atât vom fi mai grași și mai flămânzi.

Nu este, de asemenea recomandabil să luăm cina după orele 21.00 seara, deoarece, peste noapte, ficatul este programat să desfășoare o activitate depuratoare la nivelul întregului organism, pe care nu o mai poate îndeplini atunci când cina este consumată prea târziu. În plus, hrana de seară se depozitează și nu se consumă…

Cea mai importantă masă a zilei rămâne micul dejun, după cum știm din proverbe și din înțelepciunea populară: mic dejun de rege, prânz de prinț și cină de cerșător.

Nu trebuie să cântărim alimentele! Dar este recomandabil să ne cântărim noi!

Pentru cine are probleme de supragreutate, s-a demonstrat că nu mai este de actualitate să țină cont de numărul de calorii din alimentele consumate. Este un concept depășit! Puteți să uitați linistiți de el!

Trebuie să învățați, în schimb, altceva – ceva nou și cu mult mai important: ce este și ce reprezintă indicele glicemic al alimentelor pe care le consumați la cele trei mese. Pentru că foamea, ca și obezitatea sunt condiționate de nivelul de insulină din sânge. Cu cât vom avea mai multă insulină în sânge, cu atât hrana (de fapt glucoza) va fi depozitată sub formă de masă grasă, iar prin scăderea nivelului de glucoză din sânge, vom simți foamea.

Acest INDICE  GLICEMIC (specific pentru fiecare aliment în parte) exprimă viteza cu care glucoza / zahărul conținut în respectivul aliment este transferat din stomac în sânge. Cu cât alimentul este mai prelucrat mecanic, termic, chimic (zahărul sintetic din magazin, de exemplu), cu atât viteza de absorbție este mai mare (IG) și, în consecință, eliberarea automată de insulină este mai mare.

Iată câteva cifre: IG al zahărului / glucozei este 100, cel al făinoaselor, în general este în jur de 70/75, al fructelor în jur de 40-45 iar al nucilor, migdalelor și semințelor, in general (floarea soarelui, dovleac, susan, in, etc) este în jur de 10-15.

Morcovul (aliment bogat în zahăr) are un IG de circa 25 atunci când este consumat crud, dar dacă îl fierbem IG ajunge la un nivel de 70/75, doar pentru că a fost prelucrat termic. Cartoful (bomba de amidon, cum stiți), fiert în coajă și răcit are IG în jur de 40, dar copt la cuptor are IG de circa 90/95! Aproape că nu este nici o deosebire dacă mâncăm zahăr industrial sau cartofi la cuptor! Aceste detalii legate de IG sunt cu mult mai importante decât caloriile pe care le conțin alimentele respective.

Iar pentru cine dorește să se informeze, în plus pe această temă, poate căuta în literatură , spre exemplu Dieta Kousmine, care este un regim alimentar cu rezultate științifice dovedite în sute de boli, printre care se numără cancerul, scleroza multiplă, artrita reumatoidă şi boli autoimune.

Cartea doctoriței Kousmine (versiunea engleză) poate fi citită online pe site-ul oficial al Fundației Kousmine.

Referitor la prevenție, mai puteți:

• citi cele 10 sfaturi pentru o inimă sănătoasă, un scurt articol pentru cei care doresc să aibă mai multă grijă de sănătatea organismului, în general, şi de cea a inimii, în special
• asculta un scurt interviu audio, acordat pentru Radio România la EXPO Milano 2015, în cadrul Pavilionului României, unde am susținut conferinţa Alimentaţia. Mâncarea şi bolile. Unde este linia de demarcaţie?
• consulta Ghidul european de prevenție a bolilor cardiovasculare