Dieta Cerin

Personal, din munca de fiecare zi de la patul bolnavului, m-am convins de mulți ani că hrana este o armă extrem de puternică împotriva bolilor metabolice și cardiovasculare, armă ce este prea puțin folosită.

Această experiență acumulată cu bolnavi cardiopatici, în aproape 40 de ani de spital, am transpus-o în câteva sfaturi și principii alimentare legate de hrană, care în timp, au primit de la bolnavi și colegi numele de Dieta Cerin.

Dieta este rezultatul îngrijirii cardiopaticilor obezi şi/sau diabetici, mai ales când aceştia au trebuit să înfrunte sala operatorie. Acest eveniment din viaţa unui bolnav supraponderal/obez, diabetic sau nu, a reprezentat “câmpul de bătălie” care ne-a învăţat cum trebuie abordată problema hranei la bolnav de aşa manieră încât să îl putem hrăni şi să îl facem să piardă în greutate, fără să îl denutrim însă. Şi poate cel mai important, fără să îi fie foame! Aveam de pregătit pentru sala operatorie sau de tratat o persoană operată pe cord care trebuia nutrită corect şi complet. Sala operatorie fiind uneori unică şansă de viaţă pentru unii dintre aceşti pacienţi, folosind această pregătire perioperatorie prin dietă, am văzut că “reţeta” era valabilă şi că funcţiona!

Eu nu sunt însă un nutriționist… Iar acest text NU este chiar o dietă în sensul strict al cuvântului; este mai curând o analiză a felului în care funcționează “carburatorul” nostru – numit metabolism, câteva date legate de istoricul hranei noastre pe aceasta planetă, și, în consecință sfaturi privind alimentația sănătoasă, după convingerile mele.

Acest text a fost scris din considerente practice, și anume lipsa de timp ca să pot aborda și problema hranei la consultații. Abordez acest subiect, dar timpul este întotdeauna limitat și am constatat că, atunci când oamenii citesc acest text înainte de consultație, dialogul pe aceasta temă devine mult mai fluid și mai productiv, iar obiectivul de schimbare a hranei se realizează ceva mai ușor.

Dieta Cerin este, in fond un (alt) stil de viață pe care l-am adoptat de mai mulți ani de zile și eu, în mod trepatat, văzând efectele asupra mea și a bolnavilor, îl recomand cu convingere inclusiv celor care sunt sănătoși și nu suferă de boli cardiovasculare. Mai ales atunci când nu mai suntem chiar tineri și am trecut de jumătatea vieții.

Sintetizând principiile, este de subliniat că aceasta „dietă” recomandă strict 3 mese pe zi. Nu se mai recomandă gustările dintre mese, însă! Pentru ca acestea descarcă automat insulină care produce depozitarea hranei (glucozei, de fapt) și astfel determină foamea. Cu cât avem mai multă insulină în sânge, zilnic, cu atât vom fi mai grași și mai flămânzi.

De asemenea, nu este recomandabil să luăm cina după orele 21.00 seara, deoarece, peste noapte, ficatul este programat să desfășoare o activitate depuratoare la nivelul întregului organism, pe care nu o mai poate îndeplini atunci când cina este consumată prea târziu. În plus, hrana de seară se depozitează și nu se consumă…

Cea mai importantă masă a zilei rămâne micul dejun, după cum știm din proverbe și din înțelepciunea populară: mic dejun de rege, prânz de prinț și cină de cerșător.

Nu trebuie să cântărim alimentele! Dar este recomandabil să ne cântărim noi!

Pentru cine are probleme de supragreutate, s-a demonstrat că nu mai este de actualitate să țină cont de numărul de calorii din alimentele consumate. Este un concept depășit! Puteți să uitați linistiți de el!

Trebuie să învățați, în schimb, altceva – ceva nou și cu mult mai important: ce este și ce reprezintă indicele glicemic al alimentelor pe care le consumați la cele trei mese. Pentru că foamea, ca și obezitatea sunt condiționate de nivelul de insulină din sânge. Cu cât vom avea mai multă insulină în sânge, cu atât hrana (de fapt glucoza) va fi depozitată sub formă de masă grasă, iar prin scăderea nivelului de glucoză din sânge, vom simți foamea.

Acest INDICE  GLICEMIC (specific pentru fiecare aliment în parte) exprimă viteza cu care glucoza / zahărul conținut în respectivul aliment este transferat din stomac în sânge. Cu cât alimentul este mai prelucrat mecanic, termic, chimic (zahărul sintetic din magazin, de exemplu), cu atât viteza de absorbție este mai mare (IG) și, în consecință, eliberarea automată de insulină este mai mare.

Iată câteva cifre: IG al zahărului / glucozei este 100, cel al făinoaselor, în general este în jur de 70/75, al fructelor în jur de 40-45 iar al nucilor, migdalelor și semințelor, in general (floarea soarelui, dovleac, susan, in, etc) este în jur de 10-15.

Morcovul (aliment bogat în zahăr) are un IG de circa 25 atunci când este consumat crud, dar dacă îl fierbem IG ajunge la un nivel de 70/75, doar pentru că a fost prelucrat termic. Cartoful (bomba de amidon, cum stiți), fiert în coajă și răcit are IG în jur de 40, dar copt la cuptor are IG de circa 90/95! Aproape că nu este nici o deosebire dacă mâncăm zahăr industrial sau cartofi la cuptor! Aceste detalii legate de IG sunt cu mult mai importante decât caloriile pe care le conțin alimentele respective.

Alimentele cu IG mare, fiind caracterizate de absorbţia rapidă a zahărului din intestin în sânge, cer în mod reflex eliberarea de la nivel pancreatic de multă insulină. Multă insulină însă determină automat transferul intens al zahărului din sânge în ţesutul gras. Adică bolnavul gras se va îngraşă şi mai mult! Pentru că glucoză este transformată în ţesut gras. În loc să fie arsă, este depozitată datorită nivelului crescut de insulină. În plus, insulină determina tot automat scăderea nivelului de zahăr din sânge, ceea ce declanşează senzaţia de FOAME.

Cum să procedați?

Va trebui să mâncaţi 3 mese pe zi (mic dejun, prânz, cină)

Deoarece va trebui să renunţaţi la pâine (şi cartofi şi orez), caloriile importante care veneau de aici trebuie înlocuite cu alte calorii care provin din alimente consistente dpdv caloric, dar de origine vegetală.

Exemplu de regim alimentar 

La mic dejun: ceai sau cafea şi o mână de fructe proaspăte, împreună cu nuci, alune, migdale, etc. (un singur pumn!). Fără biscuţi, cereale sau brioşe pentru că au IG prea mare!

Prânzul şi cină: un bol de sticlă foarte mare de salată cu pește sau carne albă (câtă vreţi!). La salate însă puneţi ulei presat la rece din belşug, pentru că este antioxidant, aduce multe calorii, dar nu cere insulină pentru a fi “ars” din punct de vedere metabolic.

Salata singură, fără ulei este hipocalorică, iar un bolnav obez şi activ, are nevoie de calorii la greutatea pe care o are, altfel riscă să cadă pe stradă de foame şi de hipoglicemie. Se poate un singur pahar mare de vin seară (are ceva calorii însă: 1L vin~1000 cal circa).

Nu consumaţi bere, întrucât are un indice glicemic mai mare de 100. Puteţi bea o cafea, preferabil fără zahăr, pentru că acesta eliberează în sânge insulină. Dulcele recomandat pe care îl puteţi savura este ciocolată amară, cea care conţine peste 80% cacao. De asemenea, puteţi consuma miere, cam 1-2 linguri/zi.